Ceee? Da, slefurirea/bărbierirea anvelopei. Nu-i nicio problemă dacă nu ești familiarizat cu o astfel de procedură, deoarece această artă a devenit, în mod evident, mai puțin populară și mai puțin necesară în perioada în care anvelopa radială a început să domine piața cauciucurilor în anii '60 și '70. Înainte de aceasta, confecționarea anvelopei nu era foarte precisă, iar anvelopele noi erau livrate, de fapt, cu o suprafață suplimentară în zona căii de rulare- acestea erau atât de departe de a fi rotunde, fiind nevoie de utilizarea mașinii de șlefuit pentru a le face circulare sau "cu adevărat gata de rulare". După ce popularitatea anvelopei radiale a adus o accelerare a producției de anvelope, acele mașini de șlefuit și muncitorii specializați care le manevrau au început să dispară.
Cu toate acestea, rasul sau șlefuirea pneurilor se bucură totuși de utilitate. Să spunem că ai o mașină cu tracțiune integrală care a pornit la drum cu un set complet de cauciucuri cu zece mii de kilometri în urmă și dintr-o dată te trezești în situația de a avea nevoie de o nouă anvelopă ca urmare a unei probleme. Un set de anvelope necorespunzătoare ar putea forța sistemul modern de acționare a patru sau tuturor roților să lucreze constant pentru a gestiona mai bine cuplul, provocând stresul și uzura excesivă a pieselor componente. Pentru a preveni acest tip de problemă, poți înlocui toate cele patru pneuri sau să o înlocuiești pe cea defectă și să o razi cât mai rafinat până ajunge la diametrul celor trei uzate. Evident, a două opțiune o să-ți ofere posibilitatea de a economisi mai mulți bani.
Apoi sunt și alte persoane, inclusiv eu, care își cumpără un set de anvelope noi și elimină stratul superior al benzii de rulare pentru a obține o mai bună aderență. Pe o pistă de curse, aderența crescută înseamnă viteză sporită, astfel încât acest sacrificiu făcut pentru zeii cauciucului merită efectuat. În timp ce banda de rulare de pe o anvelopă de stradă servește ca un canal care ajută la îndepărtarea apei și pentru a evita acvaplanarea, aceasta nu este de folos mașinii pe un circuit uscat de auto-cross, pista de curse sau orice tip de circuit rutier. O anvelopă netedă oferă cea mai mare suprafață de aderența pe carosabilul uscat și de aceea poți observa că mașinile de curse rulează cu anvelope netede sau de tip slick. În circuitul din seria Spec Miata, de exemplu, sportivii sunt obligați să ruleze cu pneuri Toyo Proxes RA1, care au o cale de rulare plină, pentru stradă, cu suprafața radială, făcuta dintr-un compus de cauciuc R. Oferă o aderență excelentă atât pe pistele uscate, cât și pe cele umede, dar oferă și mai multă tracțiune atunci când sunt rase în totalitate benzile de rulare. Ca un avantaj suplimentar, rasul anvelopei crește și durata de viață a acesteia prin eliminarea șansei de apariție a veziculelor, care pot apărea atunci când o anvelopă cu tracțiune integrală este expusă unor temperaturi ridicate.
De aceea aveam nevoie să găsesc un aparat de șlefuit pentru pneuri, dar, din nefericire, mi-ar fost greu să găsesc mai mult de câteva persoane în fiecare stat care poate îndeplini această sarcină. Aici, în Michigan, chiar lângă Motor City, nu există decât un magazin pe care l-aș putea găsi la o distanță rezonabilă. Neal, de la Cline Tyre, din Roger, Mason, Michigan, s-a ocupat de șlefuirea anvelopelor pentru o perioadă de 30 de ani. Pentru a afla mai multe despre acest proces, am apelat la el pentru a-mi pregăti setul de cauciucuri pentru mașina mea de curse Spec Miata. Noua anvelopă RA1 are o adâncime a benzii de rulare ce măsoară 8/32 dintr-un inch. Am optat să le rad până la 4/32, ceea ce va elimina doar canelurile laterale ale benzii de rulare. Aceasta este o adâncime comună pentru piloții legați de buget, deși unii care au nevoie de o suprafață mai mare vor risca să ajungă până la 3/32 sau chiar 2/32 pentru a obține o aderența și mai ridicată, în dauna longevității pneurilor.
După montarea anvelopei pe mașină, Neal începe să o rotească. Operațiunea de bărbierire se face cu o lamă circulară, care se rotește și care ajustează la nivel lateral, dintr-o parte în alta și pe interior. Acesta înfige lama în pneu și fâșiile subțiri de cauciuc încep să se desprindă în mod omogen. Utilizând ambele mâini pentru a mișca lama în jurul anvelopei precum un operator de strung, Neal realizează treceri între 1/4 și 3/8 pe o lățime de un centimetru, în funcție de cât de mult trebuie înlăturat până la final. Dimensiunea și unghiul tăierii pot fi personalizate în funcție de tipul de mașină și de pista pe care va fi utilizată anvelopa. Experiența dobândită îi permite unui șlefuitor bun să dezvolte o mână sensibilă, permițându-i acestuia să simtă când instrumentul se tocește și are nevoie de înlocuire. După cum îți poți imagina, obținerea tăieturii nu este un proces rapid, fiecare anvelopă având nevoie de cel puțin 20 de minute până la finalizare.
Când procedura este terminată, vei rămâne cu o grămadă de bucăți de cauciuc proaspăt ras și un set de anvelope gata să zboare pe pistă. Costul este de obicei de aproximativ 16-25 de dolari pe anvelopă, dar Neal a concluzionat cel mai bine atunci când s-a uitat la mormanul de cauciuc rămas în urmă: "Dovada este acolo, dacă vrei să conduci mai repede, trebuie să cheltui mulți bani".